În fosta URSS, cercetările legate de uz medicinal al apei oxigenate (sau al peroxidului de hidrogen) au fost mult timp secrete fiindcă erau încorporate în domeniul cosmonautic. Pentru a citi mai mult despre începutul și rezultatele medicinii cosmonautice, vă invităm să citiți primul articol dedicat peroxidului de hidrogen. În ultima vreme, însă, mereu apar studii realizate în variate universități din Federația Rusă cu rezultatele administrării interne a peroxidului de hidrogen.
Având în vedere un interes foarte mare pentru această temă în spațiul informațional actual, vă prezentăm un fragment din monografia „Profilaxia infecțiilor virale și protozoice, a candidomicozelor și helmintozelor intestinale” de Ogulov A. T., Abdusalamova F. M., Eštokona G. M., Moscova: Predteča, 2011, pp. 26-32, trad.n.
Pentru mai multe detalii referitoare la utilizarea peroxidului de hidrogen vă recomandăm cartea lui William Campbell Douglass, Hydrogen Peroxide – Medical Miracle, 1990. În paragrafele ulteriore vor fi folosite date din această lucrare.
„În prezența H2O2, o parte din limfocitele T și B mor, dar restul limfocitelor T devin rezistente la următoarea oxidare. Limfocitele B nu căpătă asemenea rezistență. Totuși, conform doctorului Charles Farr, după administrarea peroxidului de hidrogen, numărul total de limfocite T și B crește.
Acest efect se datorează faptului că peroxidul acționează într-un mod specific asupra celulelor progenitoare (din care se maturează toate tipurile de celule). După administrarea peroxidului de hidrogen, din acestea se formează un număr mai mare de limfocite T și B. După 24 de ore după administrare, numărul celulelor sistemului imunitar crește cu 20-35%. Așadar, celulele care mor întâmpinând peroxidul de hidrogen, sunt compensate prin formarea unui număr mai mare de limfocite din celulele progenitoare.
Doctorul Farr, povestește despre o pacientă căreia i s-a administrat intravenos peroxidul de hidrogen, după două administrări de H2O2. Doctorul Farr a observat o limpezire semnificativă a conștiinței, creșterea capacității de concentrare a atenției, s-a ameliorat starea generală a pacientei, musculatura a căpătat tonus. După opt administrări au dispărut simptoamele bolii și au început să dispară coșurile – pentru prima dată în opt ani. La o consultare după 2 două luni, medicul a constatat că pacienta s-a vindecat de candidoză și s-a atenuat reacția alergică la drojdie. După cum se pare, s-a găsit un tratament pentru candidoze severe.
„I-am prescris – scrie Farr – o perfuzie cu peroxid de hidrogen și 10 mg de coenzima „Q” peroral pentru asimilarea mai bună a oxigenului în țesuturi. Dimineața următoare pacienta s-a vindecat la 90%, iar după încă o zi simptomele gripei au dispărut complet”.
Mai multe studii precedente, au arătat că în urma administrării intraarteriale de peroxid de hidrogen, nivelul de oxigen în țesuturi crește doar după 40 min. de la administrare. Conform lui Farr, acest fapt înseamnă că peroxidul de hidrogen nu se descompune imediat în apă și oxigen, și astfel, oxigenul nu este eliminat direct prin plămâni. Mai mult decât atât, Farr afirmă că pierderile oxigenului în timpul administrării peroxidului de hidrogen sunt foarte mici.
Cantitatea suficientă de oxigen în țesuturi este indispensabilă pentru o viață sănătoasă și lungă.
Într-un alt studiu s-a măsurat temperatura superficială a corpului, care ține de gradul de dilatare a vaselor capilare ale pielii. Dacă administrarea peroxidului de hidrogen duce la creșterea temperaturii corpului, înseamnă că vasele capilare se dilată, ceea ce poate fi un rezultat al saturării țesuturilor cu oxigen. Un experiment practic a arătat, că după 5-10 minute de la începutul administrării, temperatura corpului a crescut cu 0.5°C.
Cercetările lui Farr au demonstrat că în ciuda părerilor științifice tradiționale, peroxidul de hidrogen schimbă starea generală a sângelui. Așadar, după administrarea peroxidului de hidrogen scade în mod semnificativ nivelul de colesterol și trigliceride (grăsimi neutre), se schimbă cantitatea globulelor albe și roșii, potasiu, sodiu și multe alte elemente.
În fiecare seară, clătiți gura cu o soluție de 1,5% peroxid de hidrogen. Nu vă faceți griji de mâncarea care rămâne în gură după micul dejun sau prânz – aceasta va începe să se descompună doar la noapte.
Tratamentul gingiilor presupune aplicarea pe gingii a amestecului de peroxid de hidrogen cu bicarbonat de sodiu. După tratarea cu peroxid de hidrogen sângerarea gingiilor se oprește, iar supurația și iritațiile dispar.
Suntem obișnuiți să credem că mirosul neplăcut din gură, apare de obicei din cauza „limbii încărcate”, a unui dinte stricat sau ca urmare a problemelor cu sistemul digestiv. Aceste cauze sunt valabile, însă un rol important în formarea mirosului din gură, îl joacă fosele nazale și rinofaringele. În pasajele nazale se pot acumula și infecta secrețiile (mucus). În acest caz, tratamentul cel mai bun este utilizarea peroxidul de hidrogen. Diluați soluția 3% peroxid de hidrogen cu apă (în proporție 1/1) și introduceți câte 5-10 picături din soluția obținută, în fiecare nară. Trebuie să le inhalați cu putere (o să vă piște un pic). Dacă aceste proceduri nu vă ajută să scăpați de mirosul neplăcut din gură, cauza acestuia este diferită.
Autorii acestei cărți recomandă din experiența proprie, să spălați dinții cu o soluție de 0.5-1.5% de peroxid de hidrogen, adăugând în ea un pic de tinctură de lemn dulce sau bicarbonat de sodiu. Acest amestec oprește sângerarea gingiilor doar după câteva aplicări.
Peroxidul de hidrogen, poate fi util în combaterea leucozei – a „cancerului sanguin”. Oamenii de știință au aflat că la pacienții bolnavi de leucoză, globulele albe produc cu 70% mai puțin peroxid de hidrogen. Este posibil că acest tip de cancer este determinat de lipsa peroxidului de hidrogen.
Japonezii au inventat echivalentul peroxidului de hidrogen – fluzole, pe care îl folosesc în loc de peroxid de hidrogen pentru radioterapia cancerului.
Creșterea temperaturii corpului după administrarea peroxidului de hidrogen, indică stimularea pancreasului și a întregului sistem imunitar. Funcționarea hormonală a pancreasului se verifică tocmai prin dinamica temperaturii corpului. Un tratament obișnuit pentru stimularea funcțiilor pancreasului, durează de obicei 8 săptămâni (temperatura crește cu aproximativ 0.05°C). În timpul tratamentului cu peroxid de hidrogen, temperatura corpului crește cu 0.5°C, după doar 15 minute de terapie.
În legătură cu aceasta, pentru stimularea funcțiilor pancreasului recomandăm peroxidul de hidrogen. În unele cazuri sunt suficiente 1-2 administrări.
O pacientă a fost diagnosticată cu mononucleoză (virusul Epstein-Barr) și o infecție fungică. Tratamentul a cuprins 3 administrări de vitamina C în cantități foarte mari (câte 35 g o dată la trei zile). A doua zi după administrare, doamna se simțea mult mai bine – dispărea oboseala, dar peste o zi simptoamele reveneau. Medicul i-a prescris soluția de peroxid de hidrogen (3,5%) – câte 10 picături la un pahar de apă, de trei ori pe zi. Pacienta și-a descris tratamentul în felul următor: „Peste două săptămâni m-am simțit foarte rău, dar nu m-am lăsat, doar că am redus administrările la 2 ori pe zi. Primul lucru care s-a schimbat a fost dispoziția mea – am devenit mai optimistă, mai fericită. Am suferit mult de artrită – aceasta s-a localizat în degetul mijlociu de la o mână și în două articulații la picioare, apoi a dispărut de tot. Atunci luam câte 5-6 pastile de motrină (un fel de aspirină) pe zi. Datorita peroxidului de hidrogen, am putut să iau doar 3 pastile pe zi, fără să se agraveze simptoamele.
În noiembrie 1984, m-am trezit din cauza durerii intolerabile în zona rinichiului stâng. Îmi era foarte rău. Am băut niște apă și m-am dus la baie. A fost foarte dureros să urinez. A dou a zi dimineața m-am dus la doctor. Am descoperit sânge în urină, dar nu am găsit nici o urmă de infecție. În aceeași zi iarăși am simțit dureri la baie, iar apoi am văzut un mic cheag în vasul WC-ului. Sunt sigură ca a fost o piatră. Am mărit doza de peroxid de hidrogen până la 15-20 picături de 2 ori de zi”.
Dozarea peroxidului de hidrogen
Pentru tratarea gripei și a virozelor, doza zilnică este de 250 ml de soluție a 0.0375% peroxid de hidrogen. De obicei este nevoie de aproximativ 5 administrări, dacă simptoamele nu dispar mai repede. În cazul bolilor cronice peroxidul de hidrogen poate fi administrat mai rar, dar tratamentul va fi de mai lungă durată. Printre asemenea boli cronice menționăm: candidoză, bolile cronice pulmonare, ateroscleroză, oboseala cronică, hepatită. Tratamentul acestor boli cuprinde un curs de 15-20 administrări, apoi se face o pauză de 30-60 de zile și sa fac analizele de control. Dacă este necesar, tratamentul poate fi repetat.
Peroxid de hidrogen: uz terapeutic
Un număr imens de cercetări clinice și de laborator, au confirmat faptul că peroxidul de hidrogen, administrat intravenos, ajută la combaterea infecțiilor fungice, parazitare, bacteriene sau virale, stimulează sistemul imunitar și împiedică dezvoltarea tumorilor. Peroxidul de hidrogen administrat intravenos, saturează țesuturile de oxigen, și prin aceasta, este eficient în tratarea unui șir întreg de afecțiuni. În timpul administrării, soluția de peroxid de hidrogen nu trebuie să fie amestecată cu alte substanțe active.
Deși sunt multe de aflat și de cercetat în privința proprietăților clinice ale terapiei cu peroxid de hidrogen, deja astăzi putem numi bolile și tipurile de microorganisme patogene care pot fi combătute cu peroxid de hidrogen.
Administrarea apei oxigenate poate să provoace reacții fiziologice variate – acestea sunt descrise în literatura de specialitate. În cele ce urmează vom prezenta o clasificare generalizată a acestor reacții.
Efectul asupra sistemului respirator
- Saturarea țesuturilor plămânilor cu oxigen. Creșterea presiunii aerului alveolar până la 1.2 Atm., a fost observată atât după administrarea intravenoasă, cât și după administrarea intraarterială.
- Eliminarea secrețiilor. În cazul bolilor respiratorii, peroxidul de hidrogen, administrat în sângele venos, emite biluțe de oxigen care „urcă” căile respiratorii și facilitează eliminarea secrețiilor.
Efectul asupra metabolismului
Acțiunea hormonală. Peroxidul de hidrogen reglează o serie de procese hormonale, unele dintre care sunt menționate mai jos:
- Codarea tiroglobulinei;
- Producerea de tironină;
- Producerea de progesteron;
- Inhibiția sintezei aminelor biologic active (dopamină, noradrenalină, serotonină);
- Sinteza prostaglandinelor;
- Metabolismul dopaminei;
- Reglarea livrării calciului în celulele creierului;
Stimularea enzimelor sistemului oxidativ. Peroxidul de hidrogen influențează direct și indirect activitatea enzimelor – participanți ai proceselor de oxidare.
- Sporește oxidarea glutanionului în forma redusă, ceea ce contribuie la formarea ATP (adenosintrifosfatului);
- Activizează ciclul pentozelor;
- Reglează penetrabilitatea membranelor celulare și celor ale mitocondriilor;
- Echilibrează procesele de termoreglare a corpului.
Efectul asupra sistemului cardiovascular
Dilatarea vaselor sangvine: a celor periferice, coronare, a aortei toracice, a arterei pulmonare, dilatarea vaselor creierului.
Îmbunătățirea asimilării glucozei
Peroxidul de hidrogen intensifică efectele metabolice ale insulinei. În prezența peroxidului de hidrogen, se formează mai mult glicogen din glucoză. Tratamentul cu peroxid de hidrogen are un efect benefic asupra pacienților cu diabetul insulino–independent.
Efectul asupra granulocitelor
Imediat după administrare numărul de granulocite în sânge devine mai mic, peste 24 de ore – revine la valori normale. După prima administrare a peroxidului de hidrogen, granulocitele capătă rezistență față de acesta. Se schimbă raportul proporțional al celulelor sistemului imunitar T-8 și T-4 (crește numărul celui din urmă tip).
Efectul asupra sistemului imunitar
- Stimulează formarea monocitelor;
- Stimulează formarea celulelor-„hepler” (limfocite T);
- Stimulează producerea de interferon gamma;
- Scade activitatea limfocitelor „B”.
Pe perioada administrării peroxidului de hidrogen, se recomandă să luați acidul ascorbic (până la 3 g pe zi), vitamina E, produse cu conținut de fier, imunomodulatori.
Băile cu apa oxigenată, sunt foarte eficiente în combaterea virozelor: la 200 litri de apă (T +38… +40 °C se adăugă 100-200 ml de H2O2 (soluție 33%) (DR. Kurt W. Donsbach. DONSBACH Tells you: What You Need To Know About Oxygen. 1994. Printed in USA).
Respectați regulile de siguranță pentru manipularea perhidrolului”.
Citiți mai departe despre moduri de utilizare și dozare a apei oxigenate.
