Blog

„Apa vie – mituri și realitate”

Site-ul nostru este consacrat tratamentelor alternative neofensive, printre care un loc foarte important îl ocupă tratamentele cu apă. O altă intenție de-a noastră, este să prezentăm numai datele din surse de încredere, preferabil publicate în lucrări științifice, fiind-că sănătatea este un lucru prea prețios pentru a fi compromis datorită informațiilor neverificate.

Și dacă am vrea să vorbim despre sursele oficiale de date, despre utilizarea apei alcaline cu scopurile terapeutice, nu putem să uităm celebra lucrare „Apa vie – mituri și realitate”, publicată în 1998 de Centrul de Cercetare Științifică „IKAR”. Aici sunt culese rezultatele studiilor desfășurate de-a lungul unei perioade de 20 de ani, de profesori, doctori în științe medicale, academicieni și cercetători eminenți din fosta URSS și în prezent din Federația Rusă[1]. Această monografie merită să fie prezentată independent, și pentru acest scop vă aducem traducerea cuvântului-înainte al lui S. A Alekhin. În cele ce urmează, vom publica și capitolele întregi din cartea respectivă, vă vom descrie concluziile la care au ajuns autorii și vom reda, neapărat, indicațiile lor practice privind tratamente cu apa acidă și apa alcalină pentru un șir întreg de afecțiuni comune. Așadar, celebra „Apa vie – mituri și realitate”, cuvânt-înainte:

„Într-o amiază fierbinte (cca 50°C) în deșertul Kizilkum, un grup de oameni s-a adunat în jurul unui aparat ciudat lângă instalațiile de foraj. Cercetătorii Institutului de Industria Gazelor din Asia Mijlocie arătau unui jurnalist cunoscut din Moscova, V. Latyshev, aparatul pentru activarea apei și soluțiilor apoase pe care l-au făcut. A fost un model portabil cu membrane, pentru pregătirea anolitului (apei acide) și catolitului (apa alcalină) activat. La această sondă de petrol, cercetătorii au folosit catolit pentru pregătirea soluțiilor pentru foraj cu proprietăți excelente fizico-chimice, și au utilizat anolit pentru coagularea componentei argiloase. A fost începutul anilor 70 – un început al luptei grele și îndelungate pentru recunoașterea noii invenții.

Astfel, cercetătorii împreună cu jurnalistul au continuat experimentele, iar între timp, în îndepărtare printre nisipurile deșertului încinse la 70°C, a apărut un om învelit până la cap într-un țesut alb. Când s-a apropiat de platformă, cercetătorii au putut să vadă că pielea lui aproape neagră era acoperită cu ulcerații și cruste cauzate de dermatita alergică.

„Cine sunteți? –a întrebat jurnalistul – ați apărut ca din miraj, de sunteți ca un spirit al deșertului!”. „Nu – a răspuns omul – sunt specialist de foraje, mă numesc Akhmedov. Lucrez la o altă soldă, la 17 km de aici. Înainte am lucrat aici, ca asistent de sondor. Vedeți, am o boală de piele. Când făceam baie în apa pe care o pregătiți, toate crustele se desfăceau, iar ulcerațiile se vindecau foarte repede.”

Au intervenit și câțiva muncitori: „Și noi am observat – au spus – dacă îți tai mâna și o speli în apa aceasta, vezi cât de repede se vindecă”.  „Ia, uitați!” – a spus unul, și a arătat cu o mână la un fir de apă care scurgea din camerele ionizatorului. Ne-am uitat, și am văzut că deasupra la firul și mica baltă care s-a format, zburau muște și fluturi, iar pe pământ se vedeau șopârle și alte animăluțe mici. „Zici că este apa „vie”! – a spus șeful sondei. Probabil și-a amintit bine poveștile lui Pușkin. Jurnalistul s-a întors către inventatorii ionizatorului și i-a întrebat: „De ce nu arătați această apă la medici? Pot să verifice proprietățile ei terapeutice”. Așa au și făcut. Și această monografie este dedicată tocmai rezultatelor cercetărilor în domeniul medicinii. Dar despre asta vom vorbi mai încolo, iar acum vom spune încă ceva despre destinul invenției noastre.

Jurnalistul V. Latyshev a descris călătoria lui în Asia Mijlocie, la izvorul „apei vii” în revista „Inventator și Raționalizator” Nr. 2 din 1981 sub titlul „Apa neașteptată”. În acest articol au fost numiți pentru prima dată cercetătorii și oamenii de știință care au făcut cea mai mare contribuție în descoperirea și studiul activării electrochimice – S. A. Alekhin, V. M. Bakhir, U. D. Mamadzhanov, N. A. Mariampolsky și A. H. Nadzhimitdinov.

A fost primul articol dedicat proprietăților apei activate și posibilităților utilizării ei în diferite domenii. În urma lui, la Tașkent în Uzbekistan, au început să vină ingineri-șefi și specialiști de la fabricile din toată imensa Uniune Sovietică. Institutul a semnat peste 170 de contracte de colaborare tehnico-științifică (atunci schimbul informațional era gratuit). Cercetările tehnologiilor noi bazate pe soluții electroactivate s-au desfășurat în mai multe regiuni ale țării. Rezultatele lor au dovedit, că metodele noi pot fi folosite aproape în orice tip de procese tehnologice care folosesc apa sau soluții apoase: de la cracarea petrolului la fotografie,  în agricultură, în unele procese industriale, precum și (conform rezultatelor publicate în această carte), în medicină cu scopurile profilactice și terapeutice. Descoperirea apei activate a permis să se dezvolte tehnologiile într-adevăr revoluționare, ecologice, practice din punct de vedere tehnologic și fără reziduuri.

Au fost formate 25 de grupuri în toata Uniunea Sovietică: unele se ocupau cu cercetare și experimentare, iar altele implementau noile tehnologii în practică. Aceștia au fost factorii pozitivi.

Însă, au apărut și anumite probleme destul de comune, pentru ideile noi. Se știe că este mai ușor să critici decât să faci. La mijlocul anilor 80, această temă a ajuns în ziare. Unele scriau despre o descoperire genială și perspectivele unei revoluții în domeniul industrial și agricol, altele au publicat articole despre profanare și șarlatanie. Nu a fost absent nici aparatul birocratic. În Institutul unde lucrau inventorii activării electrochimice, au venit să verifice de mai multe ori grupurile de control ale Procuraturii și chiar și o comisie a Comitetului Central al Partidului Comunist din Uzbekistan. Școala științifică din Tașkent a fost distrusă, U. D. Mamadzhanov a fost forțat să-și dea demisia de pe postul directorului Institutului. V. M. Bakhir s-a mutat la Institutul de Cercetare și Testate a Tehnicii Medicale, unde a fondat școala științifică din Moscova. N. A. Mariampolsky s-a mutat la Krasnodar. S. A Alekhin a înființat compania „Espero” care se ocupă cu producția activatoarelor și dezvoltarea noilor tehnologii în domeniul agricol și industrial. Împreună cu primii medici din Rusia, Ucraina și Kazahstan, S. A. Alekhin a participat în cercetările dedicate utilizării soluțiilor activate în medicină.” […]

Este interesant că medicina modernă a respins ideile tratamentului cu apa activată din cauza experimentelor cu aparate făcute acasă și a cazurilor de autotratament cu asemenea apă. În revista „Tehnica Tineretului” a fost publicată schema principală a unui ionizator / activator de apă. De aici a pornit un val de experimente desfășurate cu ionizatoarele făcute acasă, din materiale neverificate. Rezultatele lor au fost, în cel mai bun caz neutre. Dar faptul în sine, a dăunat semnificativ interesului științific pentru utilizarea apei activate cu scopuri terapeutice. Unul dintre autorii acestei monografii I. M. Baibekov, nu a putut să-și susțină teza de doctorat timp de cinci ani, pentru că unul dintre capitole a fost consacrat soluțiilor activate.

„În 1978, academician Vasit Vakhidovich Vakhidov, om de știință și medic cunoscut, a arătat un interes deosebit pentru proprietățile unice ale soluțiilor activate electrochimic. El și discipolii lui prof. I. M. Baibekov, A. H. Kasymov, I. V. Ovchinnikov, H. I. Iskhakova și S. A. Alekhin au început să studieze proprietățile terapeutice ale apei activate. Au constatat că apa alcalină (catolit) are capacități imunostimulatoare, accelerează procesele de regenerare fiziologică și reparativă a țesuturilor, normalizează metabolismul, îmbunătățește procesele trofice și circulația sângelui în țesuturi. Anolitul (apa acidă) are efect antiinflamator, antialergic, antibacterian, antimicotic, antipruriginos. […]

După cercetările lui V. V. Vakhidov, un număr de oameni de știință din țările fostei Uniunii Sovietice, au continuat să confirme proprietățile medicinale ale soluțiilor activate și au dezvoltat moduri în care acestea pot fi folosite în practică.

Printre primii cercetători care s-au ocupat cu studiul proprietăților imunostimulatoare ale soluțiilor activate, au fost profesorii F. I. Garib, M. N. Rizaev, A. B. Batyrbekov. Ei au dovedit că apa alcalină poate stimula sistemul imunitar și poate trata afecțiunile imuno-dependente. Profesorul Sh. N. Nazarov (Catedra Bolilor Infecțioase, cel de-al doilea Institutul de Medicină din Tașkent) a folosit anolit (apa acidă) pentru tratarea dizenteriei și salmonelozei și a constatat că apa acidă are un efect benefic asupra pacienților cu hepatita virală și bruceloză.

S. M. Makhmudova, M. Z. Zakhidova, M. T. Mirzaakhmedova (Catedra de Gastroenterologie) au dezvoltat metode de tratament cu apa activată pentru gastrita cronică, colita cronică și de ulcer al stomacului și duodenului.

Soluțiile activate sunt foarte eficiente în chirurgie. În momentul de față, anolitul și catolitul se folosesc ca una dintre soluțiile pentru tratarea locală a proceselor infecțioase purulente: abcese, carbuncule, flegmoane, ulcere trofice, osteomielită. De asemenea este un mijloc bun profilactic. O contribuție foarte mare la dezvoltarea metodelor de tratament pentru rănile purulente au adus: prof. A. H. Ianghiev, prof. A. S. Saidkhanov, prof. A. E. Ataliev.

Soluțiile activate au fost folosite cu succes pentru tratarea unor boli ale pielii: eczeme, dermatomicoză, dermatita alergică. Metodele de tratament pentru aceste afecțiuni au fost dezvoltate sub conducerea prof. R. A. Kapkaev.

De asemenea, U. Zh. Zhumatov doctor în științe medicale, a dezvoltat tratamentele cu apa activată pentru bolile stomatologice (stomatită, parodontită, gingivită).

În baza cercetărilor desfășurate pe parcursul a douăzeci de ani, Comitetul Farmacologic al Republicii Kazahstan a aprobat utilizarea soluțiilor activate cu ajutorul aparatelor de tip „Espero” pentru uz intern și extern, cu scopuri terapeutice și profilactice. În același timp, cercetătorii-medici au scris indicații pentru tratarea celor mai comune boli folosind apa vie și apa moartă (aceste metode pot fi folosite chiar și acasă).

Soluțiile activate trebuie pregătite doar cu ajutorul aparatelor de tip „Espero”.

Autorii monografiei le mulțumesc din inimă tuturor cercetătorilor, oamenilor de știință și medicilor, care au participat la studiile experimentale și clinice dedicate utilizării soluțiilor activate în practica medicală.

Comentariu iva2.ro: Ionizatoarele companiei Espero sunt ionizatoare statice cu membrană din hârtie de calc. Anozii ionizatoarelor Espero sunt fabricați din grafit chimic pur, catozii – din oțel inox. Aceste materiale permit electroliza sigură, fără topire a materialului electrozilor în soluția obținută. Autorii monografiei recunosc că anodul poate fi fabricat și din alte materiale care nu se distrug în timpul electrolizei (platină, oxid de iridiu, oxid de ruteniu – tocmai pe acestea îl folosesc ionizatoarele IVA2). Schema lor de lucru este un pic diferită față de schema de lucru a ionizatoarelor IVA 2, însă aceste diferențe nu afectează în niciun fel calitatea apei obținute. În concluzie, după materialele folosite și după schema de lucru, ionizatoarele IVA pot fi considerate analoage celor Espero și pot fi folosite pentru pregătirea soluțiilor recomandate pentru tratamente medicale.

[1] Printre autorii lucrării citate îi vom menționa pe:

  • Alekhin S. A., doctor în științe tehnice, director general al companiei „Espero”, autorul a peste 700 de lucrări științifice, a 5 monografii și a peste 600 de patente și licențe (din care 200 privesc utilizarea soluțiilor activate electrochimic); din anul 1991 este Președintele Asociației Internaționale de cercetători independenți pentru problemele utilizării activării electrochimice în ecologie, medicină și asigurare a necesităților zilnice ale oamenilor „ELEAC”;
  • Baibekov I. M., doctor în științe medicale, profesor, conducător al Laboratorului Anatomiei Patologice din cadrul Centrului Științific de Chirurgie „Academicianul V. Bahidov”, autorul a peste 290 de comunicări științifice publicate și a 6 monografii. Din anul 1978 cercetează soluțiile activate electrochimic și iradierea cu laser, și anume impactul acestora supra celulelor, țesuturilor, organelor și organismelor vii.
  • Khoroshaev V. A., doctor în științe medicale, profesor, cercetător științific al Laboratorului Anatomiei Patologice din cadrul Centrului Științific de Chirurgie „Academicianul V. Bahidov”. Autorul a 187 de comunicări științifice publicate, a 3 monografii și a 3 invenții. Din anul 1976 se ocupă cu problema tratamentelor fizico-chimice în cazul patologilor organelor sistemului cardiovascular și ale celui digestiv.

Leave your thought

Select the fields to be shown. Others will be hidden. Drag and drop to rearrange the order.
  • Image
  • SKU
  • Rating
  • Price
  • Stock
  • Availability
  • Add to cart
  • Description
  • Content
  • Weight
  • Dimensions
  • Color
  • Attributes
Compară
Wishlist 0
Open wishlist page Continue shopping