Modurile de utilizare ale apei activate electrochimic sunt numeroase și foarte variate. De cele mai multe ori, chiar posesorii ionizatoarelor de apă nu își dau seama ce comoară au la dispoziție.
Apa activată electrochimic poate fi folosită nu doar ca simplă apă de băut, ci și ca detergent, soluție de dezinfectare, medicament pentru animale de curte și de companie, soluție pentru plante și mijloc inofensiv și foarte sigur pentru profilaxia și tratarea mai multor afecțiuni. În cele ce urmează vă vom descrie metodele diferite de utilizate a apei alcaline și a celei acide, sprijinindu-ne de publicațiile științifice pe această temă, apărute în fosta URSS și în Federația Rusă. Iar în acest articol ne vom concentra asupra mecanismului terapeutic al apei acide (moarte). Vă prezentăm traducerea selectivă a articolului lui Kazankin D.S., Universitatea de Stat din Udmurtia (regiunea a Federației Ruse), Facultatea de Chimie și Biologie, publicată în revista MIS-RT Nr. 17/2 din 2000[1].
„Apa acidă (anolit) are proprietățile electrono-receptoare, adică, pătrunzând în corp, atrage electroni din mediile cu care interacționează. De asemenea, are acțiune biocidă (omoară microorganisme patogene), stimulează oxidarea biologică, contribuie la detoxifierea indirectă a organismului prin faptul că oxidează toxinele de natura hidrofobă.
Apa acidă are în componența ei un șir întreg de substanțe active: ClO2, ClO, HO2, O3, H3O, Cl*,H, H2O2, Cl2O, ClO2, HCl, Cl2O7, C2O6, S2O8, O2, HO, O-, HClO, H2SO4, HSO3Cl etc., care asigură efectul ei terapeutic. În condițiile normale, acestea sunt foarte instabile și se descompun, intrând în reacție cu alte substanțe din soluție sau alte molecule. În apa activată însă – în cazul de față apa acidă – se formează o stare de dezechilibru din punct de vedere termodinamic, care stabilizează anionii și radicalii chiar și în condiții în care adăugăm în soluție medicamente.
Studiile medicale și biologice au demonstrat că, în comparație cu medicamentele obișnuite, apa acidă are un șir întreg de avantaje. În primul rând, este complet compatibilă cu corpul uman și nu reprezintă niciun pericol. 50-90% de anionii și radicalii din apa acidă (moartă) sunt compuși intermediari obținuți în urma reacțiilor de oxidare care au loc în celule somatice. Apa moartă nu conține substanțe sau compuși străini corpului uman!
În același timp, apa activată electrochimic are cea mai mare capacitate de reglare a proceselor de oxido-reducere și a proceselor biocatalitice din toate substanțele cunoscute! Există date că apa acidă calmează durerea.
Așadar, printre avantajele anolitului (a apei moarte) menționăm:
- Efectul puternic bactericid, în ciuda conținutului redus de ion hipoclorit;
- Combinația unică de proprietăți curățitoare și un spectru larg de acțiune antibacteriană;
- Acțiunea puternică biocatalitică, datorită restructurării apei prin electroliză;
- Posibilitatea de renunțare la antibiotice costisitoare.
Tratamentele cu medicamente moderne nu au întotdeauna rezultatul dorit. Acest lucru este condiționat de capacitatea microorganismelor de a se adapta la condițiile mediului înconjurător și, în mod particular, la antibiotice.
Populațiile microorganismelor sunt, de regulă, foarte numeroase, se replică rapid și au procesele fermentative foarte flexibile. Așadar, în urma tratamentului cu antibiotice, o parte din populația inițială supraviețuiește și naște tulpini rezistente la medicamentul utilizat.
Efectul bactericid al apei acide (anolitului) este bazat pe oxidarea substanțelor din celula bacteriană, mai ales a membranelor lipoproteice (doar aici au loc procesele de biosinteză):
- Celulele eucariote (celule cu nucleu bine diferențiat, celulele organismelor superioare) au un mecanism de protecție față de oxidare.
- Celulele procariote (celulele organismelor mai simple, inclusiv a bacteriilor și a paraziților) nu au asemenea mecanisme, nu dezvoltă rezistență față de apa moartă și nu necesită doze mai mari sau concentrație mai mare în cazul în care apa moartă se folosește în mod repetat (puteți compara aici efectul cu cel al apei argintate).
Cavitățile corpului (intestinul gros, căile respiratorii, tractul genital, cavitatea bucală etc.) reprezintă o nișă foarte confortabilă pentru o varietate de microorganisme. În mod normal, aici predomină microflora firească a corpului, adică tulpinile non-patogene.
Diferitele afecțiuni si scăderea imunității duc la înmulțirea microflorei patogene – microorganisme-parazite, care sunt foarte pretențioase în ceea ce privesc condițiile exterioare și calitatea substratului. Acestea se hrănesc cu țesuturile corpului și se înmulțesc foarte repede. Prin urmare, microorganismele patogene le îndepărtează pe cele endogene din microbiocenoză.
În aceste condiții, antibioticele neselective dau o altă lovitură împotriva microflorei firești a corpului. Locul acesteia îl ocupă imediat microorganismele patogene, fiindcă sistemul imunitar slăbit de boală nu poate să prevină înmulțirea lor. Acestea, de regulă, sunt cauzele recidivelor de boală sau transformării lor în afecțiuni cronice.
Acțiunea apei acide (a anolitului) este selectivă: ea elimină, în mod preponderent, microflora patogenă. Acest fapt este confirmat prin studii realizate pe șobolani (tratarea disbacterioazei intestinale), și pe oameni (colpită).
Pe lângă aceasta, medicamentele convenționale pot să aibă efecte adverse, contraindicații, etc. Este vorba de principiu: „un lucru tratăm, alt lucru stricăm”.
Efectul antibacterian al apei acide (moarte) se bazează pe diferențele fundamentale între coloniile de microorganisme și celulele eucariote somatice. Celulele eucariote somatice asimilează doar parțial apa acidă, deoarece sistemul de protecție antioxidantă a celulei dezarmează componenta activă a anolitului. O parte de radicali începe să participe în reacțiile biochimice (de exemplu, în reacția de fosforilare oxidativă). Rezultatul acestei participări este sporirea proceselor metabolice din celulă și creșterea imunității nespecifice.
Spre deosebire de celulele eucariote, celulele procariote (microorganisme patogene) asimilează apa acidă în cantitate semnificativă. Pătrunzând în celulă, apa moartă oxidează mai multe molecule (lipidele membranelor, complexele de enzime etc.), dezarmează radicalii și încetinește sau oprește cu totul procesele metabolice. Datorită vitezei de pătrundere și capacității deosebite de oxidare, apa acidă elimină nu doar celulele vegetative (dezinfectează), ci și sporii (sterilizează)”.
[1] În Federația Rusă, cercetările legate de apa activată pe cale electrochimică sunt conduse de mai multe organizații științifice. Una dintre cele mai eminente este Centrul de Cercetare Științifică „IKAR” cu specializare în domeniul biorezonanței. Centrului îi aparțin o serie de aparate patentate și tehnologii premiate la evenimente internaționale, precum și o serie de invenții proprii în domeniul biorezonanței. Lucrările și studiile conduse în cadrul acestei organizații, sunt publicate în revista internațională a Centrului IKAR – MIS-RT (Sistemul Informațional Internațional dedicat cercetărilor în domeniul rezonanței).
