Blog

Uzul terapeutic al argintului: trecut și prezent

În Federația Rusă, Lot Taranov este cunoscut datorita muncii și experimentelor sale în domeniul utilizării argintului pentru tratarea pacienților „fără speranță”. Îi aparține un patent de tratament bazat pe aplicarea apei argintate și a soluțiilor activate electrochimic prin electroforeză, cu ajutorul unui aparat special (invenție proprie). Eficiența acestei metode (așa-numită „metoda lui Taranov”) a fost confirmată de o expertiză independentă.

Povestea lui este una de luptă zilnică pentru viață, o poveste de autovindecare și vindecare a nepotului său, o poveste de recunoaștere lentă din partea pacienților și din partea cercurilor medicale.

Dar nici o relatare nu va prezenta munca sa mai bine, decât monografia lui Lot Taranov, atât de prețuită și cerută în spațiul informațional rusofon.

În cele ce urmează vă prezentăm fragmente alese din lucrarea „Apa argintată. Metoda lui Taranov”, Sankt-Petersburg, Dilya, 2017, pp. 44-53:

„Astăzi este greu să identificăm, când omenirea a descoperit proprietățile terapeutice ale argintului. Se cunoaște că în urmă cu 2500 î.H., soldații din Egipt foloseau argint pentru a trata rănile de luptă: le acopereau cu plăcile foarte subțiri de argint și acestea se vindecau foarte repede.

Popoarele Indiei tratau afecțiunile sistemului digestiv, înghițind bucățele mici de argint utilizat pentru suflare și placare. Fiind foarte moale în această formă, metalul nu dăuna mucoaselor stomacului și ale intestinului, și în același timp, suprima microflora patogenă și accelera însănătoșirea.

Începând cu sec. al IV- lea, familiile nobile din Europa își comandau vasele și tacâmurile din argint. Autorii cărților culinare din această perioadă, scriau ce feluri de mâncare trebuie gătite în vase de argint. În Egipt s-a păstrat încă tradiția de a servi la nuntă carne de pui gătită în foiță de argint.

Aceste date privesc utilizarea argintului metalic.

De mult se cunosc și proprietățile benefice ale apei argintate.

Apele fluviului Gange din India (considerat sfânt de hinduși), au efecte vindecătoare de-a lungul secolelor. Mii de pelerini fac baie în locurile speciale, unde mulți dintre ei scapă de afecțiunile pielii, li-se vindecă rănile și ulcerele.

Unii cercetători au vrut să studieze cauza proprietăților miraculoase ale apei din Gange. Au descoperit că în unele locuri, apele freatice subterane intră în contact cu zăcăminte de argint, unde are loc reacția de descompunere electrolitică a argintului natural. Astfel, apele freatice devin saturate de ioni de argint, și apoi când ajung în Gange, formează acele locuri „sfinte”. Deși apa argintată concentrată se diluează instantaneu cu apele râului, concentrația argintului în unele locuri este 0.4 mg/l. […] Această concentrație poate să aibă un efect bactericid puternic asupra microflorei patogene și un efect benefic asupra organismului uman în general. Este un dar al naturii.

După ce a fost observat efectul benefic al apei argintate, oamenii au început să încerce să o pregătească prin diferite metode. De exemplu, în India meșterii puneau săbii încinse de argint în apă, oamenii păstrau apa în vase din argint, sau aruncau în apă obiecte din argint etc. Asemenea procedee sunt descrise în tratate de medicină din secolul V- lea î.H, scrise în una dintre cele mai vechi limbi – sanscrită.

Conform scrierilor lui Herodot, apa de băut pentru regele Persiei Cirus a fost păstrată în butoaie de argint. În descrierile campaniilor lui Alexandru Macedon se menționează un caz de epidemie printre ostașii romani, o boală care seamănă cu o intoxicație de masă. Cu toate acestea, comandanții nu au fost atinși de infecție. Se pare că secretul imunității lor a fost faptul că foloseau vase de argint, în timp ce restul armatei se mulțumea cu vase din staniu.

În mai multe culturi, oamenii aveau un obicei să arunce obiecte și monede din argint în izvoare și fântâni când acestea au fost sfințite. De asemenea, mai multe popoare obișnuiau să păstreze apa în vase din argint. Se consideră că argintul îmbunătățește calitatea apei. S-a observat că oamenii care consumau apa din vase de argint se îmbolnăveau mult mai rar.

Așadar, de-a lungul secolelor omenirea a folosit proprietățile medicinale ale argintului fără se cunoască esența lor.

Și doar la sfârșitul secolului XIX – lea, botanistul elvețian Carl Nägeli a descoperit că argintul introdus în apă omoară microorganisme. Nägeli a prezentat descoperirea lui în 1893. Bineînțeles, el nu putea să descopere ioni de argint, dar a înțeles că acest metal lasă „urme”, care provoacă moartea bacteriilor. A denumit acest fenomen oligodinamie (de la cuvintele grecești „oligos” – urme, și  „dinamis” – acțiune), adică „acțiunea urmelor”. Așa s-a născut teoria ionilor, explicându-se efectul bactericid al argintului.

Mai mulți oameni ai științei au început să studieze acest metal frumos, care putea să distrugă microorganisme în apă. Experimentele au arătat că pe o placă de argint, bacilul difteric moare după 3 zile, stafilococ – după 2 zile, iar bacilul tific – după 18 ore.

După publicarea cercetărilor lui Nägeli, s-a constatat că efectul dezinfectant al „apei argintate” depinde direct de concentrația „urmelor metalului” (adică a ionilor). Au fost începute numeroasele experimente cu scopul de a găsi proporția optimă a metalului și a apei.

Primele încercări de a folosi conștient efectul bactericid al argintului, au fost făcute în 1907. Cercetătorul G.A. Serikov a condus primul experiment de dezinfectare a apei prin contact cu plăci subțiri de argint metalic pur. În 1917, cercetătorul italian Sesile au propus dezinfectarea apei de băut în vase cu sârmă de argint. Apa a fost complet dezinfectată după 8 ore. În 1928 cercetătorul german Krause, iar apoi cercetătorii ruși S. V. Moiseev, V. A. Uglov, V. A. Lazarev și alții, au făcut experimente cu argint aplicat pe suprafețe mai extinse – mărgele, inele Raschig, pulbere de carbon, nisip de râu, tifon și alte materiale inerte. Mărirea suprafeței de contact accelera trecerea ionilor de argint în soluție. Cele mai bune rezultate au fost obținute de Moiseev: folosind nisip argintat, cercetătorul a putut să producă un efect benefic asupra apei doar după 2-4 ore.

Totuși, aceste rezultate nu au fost cu totul satisfăcătoare. Procesul de îmbogățire cu ioni de argint a fost prea lent și necontrolabil, deoarece viteza cu care se dizolvă metalul depindea de starea suprafeței, conținutul de săruri și impuritățile în apă. Metodele descrise de pregătire a apei argintate nu asigurau control asupra procesului și nu permiteau dozarea ionilor în soluție.

În 1930, L. A. Kulskiy (laureatul premiului de Stat, academician, om de știință și cercetător onorat), a obținut pentru prima dată apa argintată prin descompunere electrolitică a argintului metalic. Descoperirea lui nu poate fi subevaluată. În primul rând, a asigurat posibilitatea de a controla procesul de  îmbogățire cu ionii de argint, iar în al-doilea, a permis dozarea ionilor de argint, adică obținerea soluției cu concentrația de argint necesară. S-a părut că o problemă deosebit de complexă a fost rezolvată în mod genial de simplu.

Dar în realitate, descoperirea lui Kulskiy a ridicat multe întrebări, iar printre ele problema dozelor admisibile pentru practica terapeutică. Așadar, au început căutările concentrației potrivite pentru inhibarea microorganismelor patogene, care, în același timp, nu ar afecta microflora   necesară pentru funcționarea normală a organismului. Colectivul științific al academicianului Kulskiy a putut să rezolve această problemă.

Astăzi știm că argintul este un microelement necesar pentru funcționarea normală a glandelor cu secreție internă, a creierului, ficatului, și este esențial pentru țesutul osos. În concentrația 0.05-0.1 mg/l are un efect regenerant asupra sângelui, și este benefic pentru toate procesele fiziologice în corpul uman.

Apa argintată obținută prin electroliză se folosește în farmacologie pentru a îmbunătăți proprietățile produselor și pentru a le prelungi termenul de valabilitate. În industria alimentară, apa argintată se folosește pentru îmbunătățirea calității produselor alimentare și pentru dezinfectarea spațiilor de muncă.

Este greu să numim un domeniu medical unde nu se folosește apa argintată electrolitică. Nu este o panacee, dar diapazonul ei de utilizare este destul de vast:

  • Chirurgie;
  • Oftalmologie;
  • Otolaringologie;
  • Bolile infecțioase;
  • Pediatrie;
  • Obstetrică;
  • Ginecologie;
  • Oncologie;
  • Dermatologie;

Apa argintată are o importanță deosebită pentru cei care lucrează timp îndelungat în regim autonom: astronauți, marinari (inclusiv cei de pe submarine). Așadar, submarinul „Severianka” a putut să treacă pe sub gheața oceanului Arctic și să înconjoare întreaga planetă, fără să reumple rezervele de apă, fiindcă aceasta a fost păstrată folosindu-se argintul. La fel și navele maritime pot să-și asigure rezervele necesare de apă pentru cele mai îndelungate călătorii datorită argintului.

Medicii au constatat, că apa argintată are un efect benefic asupra proceselor de vindecare și stimulează sistemul imunitar. În cele mai multe cazuri, prin efectul lor antibacterian, ionii de argint normalizează microflora intestinală fără să provoace disbacterioză.

Mai mult decât atât, mulți medici recomandă apa argintată pentru profilaxia gripei, răcelii, bolilor sistemului digestiv, stomatitelor, bolilor infecțioase ale urechii, gâtului, nasului, pentru tratarea infecțiilor la ochi, a ulcerelor trofice, a rănilor și a arsurilor. Apa argintată are un efect benefic în caz de bruceloză, astm bronșic, artrita reumatoidă”.

Leave your thought

Select the fields to be shown. Others will be hidden. Drag and drop to rearrange the order.
  • Image
  • SKU
  • Rating
  • Price
  • Stock
  • Availability
  • Add to cart
  • Description
  • Content
  • Weight
  • Dimensions
  • Color
  • Attributes
Compară
Wishlist 0
Open wishlist page Continue shopping